Intre cer si pamint…

Orizontul-cel ce desparte doua insusiri,doua lumi si doua cugetari diferite…
Tot ce exista, fiece fiinta, inspiratie, traire, durere este asemenea iceberg-lui reflectat in ocean, el face parte din cele doua lumi, inradacinat in insusirea vesniciei.Fara aceste doua spatii nu ar exista nimic… nici senzatie, nici percepere…doar vidul prea abstract, nevazut de nimeni.
Totusi ceva leaga fiinta umana de perceperea acestor doua nivele repartizate intre constient si inconstient…si stai gindindu-te ca doar vesnicia ar fi contrastul de legatura al sperantei,neperceputa de eul umanului.
Omul-inconstientul-constientul-sufletul…
Sufletul este asemenea portalului dintre cer-pamint, dintre real-abstract, bun-rau;te inseli de multe ori, deoarece crezi ca existi doar ca un ‘ceva’ neimportant,ascuns in umbra reflectata a sinelui tau,uiti ca sufletul traieste.Fiecarui om ii este sortit sa lese ceva in urma sa,ceva folositor urmatoarelor generatii.A trai frumos-nu ar semnifica sa ia cit mai multe carduri si bani in banca, este un alt ceva, profund, sfint si scris cu mina fiecarui om ce trece prin incercari de zi cu zi.
Intre cer si pamint ramine a fi fiinta umana, incapabila sa accepte fericirea… e straniu faptul ca omul uraste, iubeste, plinge, sufera, se bucura, traieste si pleaca din aceste nivele, lasind sufletul pierdut in timp, in spatiile necunoscute si nevazute de nimeni…