…de mult timp nu am mai scris nimic, nici versuri, nici fraze nici sugestii… doar ginduri si trairi nepercepute de gindire care fac loc altei sensibilitati provocata de melancolie. Sunt acasa si asta ma face sa fiu cu sufletul impacat pentru ca fiecare suspin si gind pe care il port in constient este plasmuit de finetea si gingasia mediului in care ma aflu. Doar acasa poti fi tu insuti… deoarece aprofundindu-te in inima familiei realizezi ca ei sunt totul pentru tine…..cei ce te iubesc cel mai multe, cei ce sufera cind esti indurerata, cei ce pling si suspina tot cu tine…
Stiu ca peste citeva zile voi fi iarasi doar eu si gindurile mele singuratice care nu au sfirsit. Voi adormi cu gindul la ei, cu lacrimi in ochi si voi stringe la piept perna, ca sa-i simt mai aproape de sufletul meu…
nu am somn….privesc in jur… stiu ca e inutil sa-mi pierd timpul pe scrieri ce ma fac sa fiu zbuciumata, insa sunt convinsa ca cineva citind aceaste fraze, poate isi va aprecia si mai mult familia, fiindca numai cei dragi sunt aproape mereu si te sustin in toate…. Probabil directia si doctrina sortita a perceptiei aproapelui va destainui peste veacuri razvratirea omului asupra vremii. Cine stie, suntem si raminem a fi doar niste muritori ce isi duc toata viata dorul de casa, cei care dimineata tresarind din pat isi dau seama ca nu sunt acasa, cei ce pling indurerati dupa cei ce nu mai sunt, suntem asemenea inutilului in care plutim cu vorbe si promisiuni false. Cit de dificil nu ar fi in viata, trebuie sa realizam ca nu suntem singuri si poate altii sunt si mai indurerati si mai indepartati de ai sai, de aceea pot fi fericita ca sufletul meu nu va pierde niciodata drumul spre casa …
De ce abia cind ni se intimpla ceva urit in viata, incepem sa pretuim ce ne este mai drag, familia? Ai atins struna sufletului multor tineri plecati la invatatura, undeva departe…
asa…ea fost probabil sortit omului sa inteleaga acest lucru doar cind se impiedica in dura existenta….
Marta, scrii frumos dar esti trista.Suntem muritori, dar fiecare are viata lui.Trebuie sa lupti ca destinul tau sa fie luminos.Cine renunta la lupta vietii, renunta si la frumusetile ei.E prima vizita , dar o sa mai trec. Iti doresc numai bine.
crede-ma ca sunt asa doar in ceea ce scriu in viata vad lucrurile mai alt fel…poate ca din cauza culorilor si pensulei ce imi sunt alaturea tot timpul=)
oricum ms p/t opinie…:)