Drumul…

Te uiti in departare… zaresti un drum ce duce spre orizont si iti dai seama ca nu are sens… este doar un portal dintre constient si inconstient. Stai gindindu-te, cite vieti s-au perindat pe acest drum, sau poate cite anotimpuri?

Si totusi ce-o fi oare? Uitindu-te iti sorbeste sufletul… gindul iti este intrerupt de tacere… liniste, privirea iti este frapata de imagine.

Iti pui intrebari si iar suspini cu gindul la ce s-ar intimpla daca te-ai recunoaste in sinele acestui drum…

Poate este un sentiment de-al tau, ba chiar mai mult?

Te asezi pe iarba proaspat crescuta, si simti cum degetele o stapung, esti sigur ca te poti adaposti aici, deoarece vintul e cel ce-ti leagana gindurile si simturile…

Doar TU…

Nu-ti dai seama cum ai fi ajuns aici… nici cum ai fi razbatut prin valul vremurilor, caci aici timp nu exista… orele se misca in directie opusa si vezi toata viata ta perindindu-se inaintea ochilor… ti-i frica, s-a nu simti iarasi durere sau dezamagire… insa ceva te ocroteste… te tine aproape sufletului sau…

Atunci inchizi ochii zimbind, esti fericit ca existi intr-o asemenea lume… lume in care te poti integra cu cerul, pamintul, gindul… pur si simplu traiesti, fara frica, framintari, obstacole…

…stiu ca visezi, sau poate nu…

Esti tu acel suflet singuratic care plinge noptile zbatindu-se pentru fericire… si iata esti aproape de aceasta fericire, realizezi ca esti un Tu integrat in farmecul infantil al fericirii… esti un drum ce isi duce cararile spre casa…

tu…

…esti un drum ce coteste spre riu…

…esti un drum ce nu are sfirsit…

…esti un simplu drumet ce trece prin viata…