real si abstract

Am ajuns a fi o imbinare dintre real si abstract…

In planul real actiunile mele se rezuma la ceea ce fac zi de zi… In fiecare dimineata trezindu-ma, privesc in jur si incerc sa ma intreb ce caut aici, intre straini…

In cel abstract – cred ca doar aici pot fi eu insami, fara dubii, fara aluzii sau ganduri… Sunt un simplu EU, care regasesc in vise ceva aproape sufletului.

Astept tacerea noptii…. sunt singura, doar eu si visele mele infantile. Cit de mult imi lipsesc anii in care zburdam prin vise… vise plasmuite de mama…. de tara copilariei, de lumea fantasmelor si sufletelor sincere care m-au ajutat sa percep binele de rau.

De cand sunt printre straini am realizat un lucru: ca sunt inca prea naiva si sincera in suflet pentru a face parte din aceasta lume dura.

Imi e greu sa vad multe lucruri care imi strivesc privirea, care ma fac sa-mi dau intrebari fara raspuns… Totul ce persista printre oameni e asemenea nelinistilor sufletesti, vadite in inconstientul uman. Sunt asemenea unui nor, batut de vant si dus departe de casa… Incerc sa-mi duc gandurile departe de existenta… departe de mine… sa nu le mai am, sa nu ma framante… deoarece cred in tot ce pare-a fi adevarat.